Mini One

Brandul Mini a făcut carieră în industria automobilistică britanică şi mondială, remarcându-se ca fiind o linie de maşini de mici dimensiuni, ce a reuşit să îşi păstreze individualitatea de-a lungul anilor. Primul automobil Mini a fost produs de British Motor Corporation în anul 1959 şi, printr-o politică de marketing foarte bine pusă la punct, la lansarea seriei în luna august, peste 2.000 de exemplare fuseseră deja exportate către o sută de ţări de pe diferite continente. Automobilul cu două uşi începea, astfel, o carieră de succes, devenind un simbol al Marii Britanii, similar cu statutul deţinut de Volkswagen Beetle în Germania. În anii care au urmat, oferta brandului s-a diversificat cu versiunile break, pickup, furgonetă şi mini-jeep, iar versiunea sport s-a afirmat în competiţiile de raliu, câştigând numeroase competiţii. Iniţial, denumirea Mini a fost înglobată celorlalte două branduri – Austin şi Morris - deţinute de British Motor Corporation, dar în 1969 a devenit o marcă de sine stătătoare. În anul 1990 prin achiziţionarea companiei Rover Group, gigantul BMW a intrat în posesia brandului Mini şi a conceput un plan de relansare a acestuia prin: dotările superioare, modernizarea fabricii Mini din Oxford şi prin extinderea gamei cu un crossover sport cu două uşi şi un roadster. De-a lungul anilor, automobilele Mini au obţinut o multitudine de premii, cele mai importante fiind: Maşina Secolului – decernat de revista Autocar în 1995; Maşina Clasică Nr. 1 a Tuturor Timpurilor – acordat de revista Classic & Sports Car în 1996; Maşina Europeană a Secolului – după un sondaj online iniţiat de Global Automotive Elections Foundation; A Doua Cea Mai Influentă Maşină a Secolului al XX-lea, după Ford Model T – în anul 1999.

Prima generație

La sfârşitul anului 2000, se lansa prima generaţie a modelului Mini One, cunoscut şi sub denumirea de Mini Cooper sau Mini Hatch. Designul retro, menit să amintească de versiunea originală Mini, individualiza noul automobil, elemente cheie fiind culorile contrastante de pe plafon, dungile opţionale de pe capotă şi farurile specifice maşinilor de raliu. Mini One reprezenta varianta de bază a seriei, fiind un hatchback cu trei uşi, uşor de condus în aglomeraţiile urbane. Automobilul era propulsat de motor diesel de 1.4 litri 1ND-TV, produs de Toyota, sau de motoare pe benzină de 1.4 litri şi 1.6 litri, versiuni inline ale motoarelor Tritec, realizate de compania braziliană Tritec Motors. În anul 2005, modelul Mini One era relansat după un facelift care a inclus schimbări minore pe partea frontală, dotarea cu o cutie de viteză automată în cinci trepte, marca Getrag, introducerea sistemului ABS, precum şi sistemelor BMW de control al tracţiunii şi Cornering Brake Control.

A doua și a treia generație

În anul 2007, la lansarea celei de-a doua generaţii, Mk II Mini One se dovedea a fi un automobil complet înnoit: folosea motor de 1.4 litri I4 pe benzină de la Prince, mult mai economic, şi motor diesel de 1.6 litri DV6 I4, de la Peugeot. Varianta diesel Mini One D se remarca prin emisiile foarte scăzute de noxe, comparabile cu cele ale unei Toyota Prius. Controlul dinamic al stabilităţii, asistenţa la frânare în caz de urgenţă şi mărirea spaţiului interior s-au numărat, de asemenea, printre noutăţile acestei generaţii. În 2013, cea de-a treia generaţie Mini One se remarca prin motorizarea de 1.2 litri turbocharged I-3 şi 1.5 litri turbodiesel I-3, prin forma rotunjită care îmbunătăţea aerodinamica maşinii şi oferea un plus de siguranţă pietonilor în caz de coliziune. Toate aceste caracteristici, alături de preţul accesibil al unui vehicul rulat, fac dintr-un Mini One un concurent redutabil pentru competitorii direcţi Alfa Romeo MiTo, Fiat 500, Smart Forfour şi Volkswagen New Beetle.