Ferrari 458

Ferrari 458 s-a mulțumit cu doar patru ani de producție și a făcut loc succesorului său, Ferrari 488, noul venit la Maranello - Italia. Modelul a fost prezentat în premieră în martie 2015 la Salonul Auto de la Geneva și a fost introdus deja o lună mai târziu, ca o versiune coupe 488 GTB (Gran Turismo Berlinetta) pe piața germană, iar în toamna anului 2015, ca urmare a prezentării sale la IAA, a urmat decapotabila 488 Spider. La fel ca și predecesorul său, motorul este instalat central, dar nu mai este un motor cu aspirație naturală, deoarece cu 488, compania se întoarce la tradiția F40. Fostul model de succes, Ferrari F40, a fost asamblat între anii 1987-1992 ca ultimul Ferrari cu un motor turbo. Acum, o schimbare de direcție pare să fi avut loc, chiar și pe actualul Ferrari California T, constructorul italian deviind de la conceptul său puritan și și-a echipat pentru prima dată una dintre mașinile sport cu un motor turbo. Ferrari 488 este acum pe un loc fruntaș, cu un motor Bi-Turbo și preia primul loc cu opt cilindri, asupra modelelor convenționale cu doisprezece cilindri. Abrevierea GTB din numele modelului Ferrari 308 GTB din 1975 a fost descrisă pentru prima dată ca Gran Turismo Berlinetta, varianta decapotabilă care a fost apoi numită GTS.

Motorul Ferrari 488

La modelul 488, capacitatea unui cilindru înmulțită cu cei opt cilindri oferă capacitatea totală specifică a motorului bi-turbo Ferrari de 3.904 centimetri cubi, instalat pe un șasiu din aluminiu. Cilindrii dispuși în V la 90 de grade dezvoltă până la 492 kW (670 CP) la mai puțin de 8.000 de rotații, în conformitate cu diferite teste, fiind mult mai puțin zgomotos decât predecesorul aspirat natural, astfel încât la o capacitate cilindrică de 126 kW (172 CP) pe litru cilindree și cu aproximativ 1.500 kg greutate, are un raport greutate - putere de 2.12 kg per CP. Turbocompresorul nu face parte din dotarea normală, ci este cu două trepte, dezvoltat de grupul japonez IHI: acestea sunt diferite de alte turbine cu o altă concepție a carcasei și este oferit ca o alternativă la conceptele clasice Bi-turbo. Turbocompresoarele de gaze de eșapament sunt o altă caracteristică în acest context, iar 488 vine cu o întârziere la accelerație minimă față de orice alt turbo; potrivit dezvoltatorului motorului Ferrari Vittorio Dini „am acordat o atenție deosebită în dezvoltarea motorului pentru a avea un răspuns rapid. Rezultatul a fost un răspuns cu 60% mai rapid al sistemului turbo, deoarece acestea au acum lamele de titan și un ax cu rulmenți”. Ca și cum acestea nu ar fi de ajuns, Ferrari 488 are în mod normal un intercooler. Injecția are loc în mod direct prin intermediul a patru supape pe cilindru, în versiunea DOHC supapele fiind controlate de două axe cu came pe cilindru. După toate acestea, agregatul ajunge la cuplu de 760 Nm la aproximativ 3.000 de rotații pe minut. Accelerația este de 3 secunde de la 0 la 100 km/h. Pentru a ajunge la 200 km/h, mașina sport are nevoie de 8.3 secunde (versiunea cabrio Spider are nevoie cu 0,4 secunde mai mult), viteza maximă fiind de 330 kilometri pe oră, aproximativ ca McLaren 650 S. Consumul este în jur de 11,4 litri la 100 de kilometri, acest lucru ar fi putut fi adus de Vittorio Dini sub mai puțin de zece litri, dar „atunci nu ar mai fi fost Ferrari".

Arta tehnicii Ferrari 488

Motorul beneficiază de o transmisie clasică pe roțile din spate, cu dublu ambreiaj și cu șapte trepte. Pe drum, unele noi rafinamente tehnice fac Ferrari 488 de remarcat: așa numitul Sistem de Control Lateral la Alunecare 2, pe scurt SSC2 (în engleză) evaluează, printre altele, stilul de conducere ales, unghiul de virare și poziția pedalei și recunoaște, prin urmare, dacă șoferul la capătul unei curbe supravirează sau, de asemenea, dacă ar dori să accelereze și controlul ESP al roților este activat. Această tehnologie de curse este completată de un angrenaj diferențial electronic și amortizoarele variabile LG care se adaptează la unghiul de alunecare menționat de controlul automat. Spre deosebire de Ferrari 458, la modelul 488 marele accent a fost pus pe îmbunătățirea proprietăților aerodinamice. Potrivit lui Ferrari, modelul a fost testat și optimizat timp de săptămâni în tunelul de vânt: astfel s-au utilizat amortizoare spate active, prize pentru aerul de răcire mai mari dispuse pe capotă, un spoiler sub caroserie și tubulaturi sub planșeu. Acestea din urmă sunt numite generatoare de turbionare și au rolul de a optimiza micile neregularități de suprafață și de a menține fluxul de aer constant sub mașină, pentru a evita planarea. Astfel de elemente sunt, de altfel, folosite pe suprafața aripilor la aeronavele mici. Într-adevăr, s-au gândit la toate, chiar și mânerele ușilor au fost proiectate să fie aerodinamice, iar în spate există un spoiler suplimentar mascat, care a apărut doar prin renunțarea succesivă la modele pe masură ce erau testate și optimizate în fluxul de aer al tunelului de vânt. Toate acestea au avut ca rezultat creștera presiunii lui Ferrari 488 cu 50% la 200 kilometri pe oră, generând până la 205 kg presiune pe puntea spate. Greutatea este distribuită în proportie de 58,5 la sută la partea din spate și 41,5 la sută în față, iar ampatamentul este de 2,650 milimetri.

Farmecul Ferrari 488

Constructorul italian este deosebit de mândru de sistemul de pliere a capotei rigide care echipează modelul 488 Spider, sistem pe care l-ar putea chiar breveta. Prin apăsarea unui buton, capota este escamotată în 14 secunde în spatele scaunelor. Dimensiunile exterioare rămân la fel, GTB este cu doar doi milimetri mai mic decât fratele său decapotabil. Ca si pană acum, roțile cu genți din aliaj de 20 inch sunt folosite, pe care stau pneuri cu dimensiunea 245/ 35 pentru puntea față și 305/ 30 pentru spate. Ca o concluzie, prețul pe piață pentru un Ferrari 488 începe de la 204,211 de euro.