Buick Riviera

Capota fără sfârșit, motorul performant cu opt cilindri, un portbagaj imens acoperit de un capac lung și un spațiu interior de dimensiuni luxurioase care transmite spațialitatea și confortul unei limuzine de lux - această combinație între un road cruiser american, sentimentul de clasă superioară britanic și caracteristicile automobilelor sportive europene a fost prezentată de către concernul auto american General Motors (GM) la începutul anilor ’60 prin noua serie din clasa sportcoupé-urilor. Aceste automobile cu două uși, denumite Buick Riviera, au fost produse între anii 1963 și 1998 în SUA și au fost introduse și pe piața europeană prin rețeaua de distribuție GM ca și mașini de import. Riviera au fost percepute aici drept sportcoupé-uri cu pretenție la lux , rămânând un model exotic pe drumurile publice.

Designul distinct trezește interesul pentru Riviera ca și Classic Cars

Mai ales Buick Riviera, construit până în 1979, a fost considerat pe piața europeană un Classic Car american. Riviera a trezit însă interesul amatorilor de mașini clasice și datorită faptului că diferitele generații de coupé au fost fabricate pe parcursul unor perioade de producție destul de scurte, fiecare având o originalitate distinctă în design și putând fi considerate astfel reprezentante tipice pentru epoca lor. Particularitate a fazelor de construcție ulterioare: Tehnologia Buick Riviera a fost implementată după anii ’80 și în modelele mărcii de lux GM Cadillac, iar înrudirea cu clasa superioară de la GM putea fi puternic recunoscută și în designul coupé-urilor care au apărut anterior ca și modele independente.

GM reinventează Buick Riviera în fiecare generație

Riviera a preluat, între anii 1963 și 1965, prin grila oblică a radiatorului și cele patru faruri rotunde multe elemente de design de la automobilele sportive. Chiar și geamurile laterale construite fără ramă erau un tribut adus sportcoupé-urilor mai mici din a căror categorie Buick Riviera n-a mai făcut parte după lansarea celei de-a doua generații. Cu o lungime de peste 5,75 metri și o lățime a caroseriei de peste doi metri, coupé-urile de la mijlocul anilor ’60 își justificau apartenența la clasa superioară. De vreme ce în această perioadă designul caroseriei era o formă mixtă între limuzină și coupé, producătorul s-a încumetat să realizeze un experiment stilistic între anii 1970 și 1973: Buick Riviera sportcoupés erau fabricate în această perioadă cu un așa-numit Boattailheck caracterizat prin forme curbe voluptoase și un geam din spate asimetric, demonstrându-ne că GM reinventa sportcoupé-urile în fiecare generație.

Acoperiș de tip casetă și formă de cambulă pentru Riviera

Inginerii au dus acest principiu mai departe în anii ’80 și ’90. Buick Riviera a devenit în această perioadă mult mai compact, iar designul a fost adaptat producției mainstream și de limuzine. Caracteristic pentru generațiile fabricate până în 1993 era în special acoperișul înalt care se termina brusc. Producătorul a reinventat Riviera pentru o ultimă oară în perioada dintre 1994 și 1998, realizând o formă de cambulă pentru caroserie.

Motoarele Buick Riviera

Motoare V8 de înaltă performanță au fost motoarele tipice pentru sportcoupé-urile seriei Buick Riviera timp de mai mulți ani. Producătorul a oferit de abia la sfâșitul anilor ’70 și motoare V6 mai mici pentru sportcoupé-urile sale. În ultimii ani de fabricație, Riviera a fost produsă cu motoare de 3,8 litri cu șase cilindri.